Primul pas – pregătirile

Orice călătorie începe cu primul pas și eu nu fac excepție de la această regulă. Cu un amendament totuși: primul pas să-l facă altcineva. Pornesc mai greu la drum și nici nu-mi plac chestiunile de ordin organizatoric. Să fac planificări, rezervări și alte cele. Prin urmare atunci când am aflat că oama de tinichea vrea să meargă la Belgrad să vadă turneul de penis tenis, i-am propus imediat să mergem împreună. Știam că ea are experiență în domeniu și deci totul va fi bine și frumos. Și așa a și fost. Dacă cineva are nevoie de un companion pentru călătorii, o recomand pe oama cu căldură.

După un dialog destul de lung în care m-am chinuit s-o conving pe oama că da, vreau să merg la Belgrad și nu glumesc cu asta, a început pregătirea călătoriei. Prima chestiune, transportul. Să mergem cu avionul? Prea scump și nici nu e așa de scurt dacă iei în calcul și drumul până la aeroport sau îmbarcarea (check-in-ul). Așa că a rămas trenul. Având în vedere că durează (teoretic) vreo 13 ore drumul, inițial eu am înclinat spre cușetă la clasa I ca măcar să putem dormi, dar prețul ușor prohibitiv și faptul că oama a zis că mă lasă să dorm sprijinit de ea (țâțele ei) m-au convins să luam niște locuri ordinare la clasa a II-a. Și ce locuri ordinare s-au dovedit a fi. Ziceai că e un tren personal pentru navetiști. Noroc că n-a fost dracul chiar așa de negru, dar despre asta mai încolo. Acestea fiind stabilite, am cumpărat biletele de tren. Transportul dus pentru 2 persoane a fost 233,88 lei + rezervarea de loc 26,64 lei = 260,52 lei. Înmulțirea cu 2 o las drept temă pentru acasă.

De cazare s-a ocupat oama. Eu aruncasem o privire după hoteluri și hosteluri încă de când stabilisem că vom merge împreună, dar nu-mi sărise nimic în ochi. Oricum oama spunea că se va ocupa și asta a și făcut. După vreo săptămână și ceva, mi-a zis că a găsit ceva și m-a întrebat dacă-mi convine. După o scurtă analiză, am zis da și aia a fost. Costul? 150€ pentru 3 nopți într-o „cămăruță” de două persoane.

Constat că deși am vorbit de transport și cazare, am uitat un aspect important și anume condițiile pentru a putea intra în Serbia. Din fericire, pe baza unui acord destul de recent se poate intra doar cu buletinul și suma de 50€ pentru fiecare zi de ședere. Nu e nevoie de nicio viză. Trăiască prietenia româno-sârbă!

Acestea fiind rezolvate, mai rămăseseră câteva finețuri. Printre ele alfabetul chirilic. La sugestia lui Freud, mi-am activat o mapare sârbească pentru tastatura și am scris sporadic o zi, două cu chirilice. N-aș putea spune că am învățat mare lucru, dar măcar m-am mai obișnuit cu el. Am vrut să învăț și câteva expresii mai comune precum „bună ziua” sau „mulțumesc”, dar singura chestie pe care am reținut-o a fost că spun la fel la automobil – аутомобил. Nu că m-aș fi străduit eu prea tare. Bine măcar că harta am luat-o la puricat sau cel puțin așa credeam eu…

Who’s who

Liath [~Liath@xxx.dhcp-dynamic.FibreOp.nb.bellaliant.net] entered the room.
_MOHAWK_[LA]_ [xxx@gateway/web/freenode/ip.50.48.110.xxx] entered the room.
 _Cristian   are you looking for Mircea Popescu - the biggest blogger in the Universe? [îl căutați pe Mircea Popescu - cel mai mare blogăr din Univers?]
 _MOHAWK_[LA]_   no [nu]
 _MOHAWK_[LA]_   whos that [cine-i ăla?]
 gheorghe   nobody [(un) nimeni]

Generated by irclog2html.py 2.8 by Marius Gedminas
– find it at mg.pov.lt!

Deci doamnelor și domnilor aveți mai sus dovada că Mircea Popescu nu e atât de mare pe cât pretinde.


Amatorii se pot alătura distracției pe serverele de IRC FreeNode, canalul #trilema.

Costumul

 jewlema   ba
 jewlema   vine vara
 jewlema   futui vara
 _Cristian   căldură?
 jewlema   si iar mi-e cald de mor
 jewlema   iar nu pot sa stau in pula goala acasa
 _Cristian   și mie, deși vara trecută a fost destul de ok
 _Cristian   tu nu ești MP [Mircea Popescu]
 jewlema   adica
 jewlema   eu nu pot de familie lol
 _Cristian   de fapt nici ăla nu poate
 _Cristian   că el stă la costum și-n casă
 jewlema   pai de ce
 jewlema   :-))
 jewlema   si-n pat
 jewlema   ala cand moare
 _Cristian   și oricum dacă-l dă jos sar pizdele pe el
 jewlema   e deja aranjat
 jewlema   bun de cosciug
 _Cristian   :-))))
 jewlema   il baga cu totul

Generated by irclog2html.py 2.8 by Marius Gedminas
– find it at mg.pov.lt!

Când nu trolează pe Trilema sau #trilema, jewlema (supranumit și Freud) scrie pe vexare.


Amatorii se pot alătura distracției pe serverele de IRC FreeNode, canalul #trilema.

Next Level sau cum să nu ne mai hâhâim ca babele la poartă

Textul următor s-a vrut inițial un comentariu la articolul oamei de tinichea „Grăsimea și oama contemporană sau ceaiul verde ca desert”, dar din varii motive, m-am hotărât să-l public aici. L-am citit, am râs la unele glume, dar cum râsul îngrașă, mi-am zis că e cazul să vedem lucrurile și într-un mod mai serios.

Ce e nutriția?

Deși mulți asociază nutriția doar cu slăbitul, ea e mai mult de atât. De altfel pentru a slăbi mai sunt și alte metode cum ar fi tăiatul unui picior (cea mai rapidă cale de a slăbi cu câteva kilograme). Ce e totuși nutriția? Conform dicționarului este totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Asta înseamnă că indiferent dacă vrem sau nu să slăbim, atunci când mâncăm avem de-a face cu nutriția. De asemenea înseamnă că practic face parte din medicină și se supune acelorași rigori științifice. Orice teorie trebuie confirmată printr-un experiment adecvat și ar trebui să ne ofere și niște explicații. Garantează asta succesul deplin? Nu.

Medicina per ansamblu e plină de tot felul de rateuri care astăzi ni se par ilare, dar care demonstrează evoluția continuă a diverselor teorii. Știați de exemplu că mercurul era folosit pe post de tratament pentru sifilis, deși acum știm cât e de toxic? Probabil că singurul său beneficiu era că te omora în locul sifilisului (momentan n-am reușit să aflu cum de s-a ajuns taman la mercur). Alt tratament exotic, dar de data asta mult mai bun a fost îmbolnăvirea intenționată cu malarie. Principiul său de funcționare era creșterea temperaturii corpului, iar malaria era apoi tratată cu medicamentele disponibile pe vremea aceea (chinină). De remarcat că pentru acest tratament s-a luat premiul Nobel.

Ceaiul de la ora 5

De ceva vreme e la modă să bei ceai verde pentru a slăbi. Asta până când apare o altă știre care spune că dăunează oaselor. Ce să facem acum, să vomăm tot ceaiul verde de frică să nu murim? Nici vorbă, citim mai întâi cu mai multă atenție studiul (original) cu pricina. Primul lucru care trebuie să ne atragă atenția e faptul că a fost efectuat pe șoareci aflați în creștere și nu pe oameni adulți. Între oameni și șoareci există diverse asemănări, dar tot mai concludent e un studiu pe oameni. Al doilea aspect care trebuie luat în considerare e cel cantitativ. Dieta de 6 săptămâni conținea extract de ceai verde de 1% și 2%. Extractul de ceai verde de 1% este echivalent cu aproximativ 7 porții de ceai (1 porție = 120 ml), cantitatea consumată în mod obișnuit de japonezi. Pentru 2% ar trebui să bem un pic peste litru și jumătate în condițiile în care mulți dintre noi de-abia că ne atingem „norma” de 2 litri de lichide. În privința efectelor secundare, s-a observat că cei hrăniți cu ceai verde au avut oasele mai mici și densitatea volumetrică minerală mai mică. Totuși extractul de ceai nu a afectat adevărata densitate minerală, ceea ce sugerează că nu are un efect de demineralizare.

Prin urmare eu zic că putem bea liniștiți ceai verde în continuare, cu excepția cazului în care facem exces. Care exces ce e destul de bine definit în studiul respectiv și nu e lăsat la voia întâmplării sau bunului simț. De altfel renunțând la ceaiul verde, riscăm să pierdem o parte din beneficiile cu care este asociat – prevenția cancerului și a bolilor cardiovasculare. Cei care ar trebui să fie însă precauți sunt copiii deoarece oasele lor se află în creștere [1].

Du-te la un medic

Cică dacă ai o problemă mergi la medic și nu la vraci. Într-adevăr prin diverse țări oricine se poate autointitula nutriționist, doar titulatura de dietetician având anumite restricții. Asta nu înseamnă totuși că nu există medici incompetenți sau mânați de diverse interese ori oameni necertificați, dar foarte competenți. Pentru cei aflați în cautarea halatelor albe, îmi vin acum în minte doamna doctor Mihaela Bilic și domnul doctor Virgiliu Stroescu. Cel din urmă nu știu dacă e specializat în nutriție, am impresia că e taman în endocrinologie (o altă ramură medicală menționată de oamă). Îi puteți vedea pe amândoi în acțiune în emisiunea „Sub semnul întrebării” de pe 29 decembrie 2011. Și o știre de ultimă oră. Am aflat că în luna femeii Medas vine cu o ofertă specială: „Consultație Profesor Universitar plus dietă personalizată slăbire de la dietetician specialist 50% reducere”. Iată că există și medici care se ocupă de „cretinătatea” asta. Blasfemie! Ardeți-i pe rug!

Sfaturi bune, sfaturi proaste

Cât de buni sunt nutriționiștii ăștia? Oama declara sus și tare că toți spun doar lucruri de bun simț și că singura excepție a fost unul care recomandat ouă de prepeliță până a dat pacientul în hepatită. Eu sunt mai nesimțit de felul meu, dar am auzit și eu cum că ouăle astea cad greu la ficat și n-ar trebui să le mâncăm seara. Chiar că-s nesimțit din moment ce am mâncat astă vară și toamnă și 6-7 pe săptămână și n-am avut nimic. Culmea tupeului e că într-o noapte am mâncat 3 și tot mi-a fost bine. De asemenea analizele de la LDL, HDL și trigliceride au ieșit bune. Mai știu de oameni care au consumat și 20 de ouă pe săptămână și n-au avut nimic, ba din contră. Câtă nesimțire! Să mănânci atâtea ouă cu lunile și să n-ai nimic.

Tare aș vrea să aflu modalitatea prin care acele ouă au dat hepatită. Una din posibilități ar fi o infecție cu Salmonella, ce poate fi însă prevenită prin tratament termic la peste 75 ℃. Că tot veni vorba de gătit, e o mare diferență între ouăle bine prăjite în ulei sau teflon și ouăle fierte moi. De calitatea materiei prime nu mai vorbesc. Una e oul de la o găină crescută în libertate și care are acces la iarbă și râme și alta oul de la o prepeliță crescută în penitenciar și hrănită exclusiv cu cereale. Acum nu știu dacă nutriționistul ăla a prezentat sau nu aspectele astea, dar asta nu înseamnă că toți sunt varză. Nu mai vorbesc de faptul că unul competent te pune să-ți faci mai întâi niște analize și că numeroase sfaturi pleacă de la premiza că sunt aplicate de oameni sănătoși. Doar n-o să țină un diabetic un regim cu 4 kg de mere pe zi.

Dacă ar fi să dau un exemplu de sfat prost dat de numeroși nutriționiști acesta ar fi cel legat de consumul cerealelor integrale în defavoare altor alimente, dar despre ele cu altă ocazie. Până atunci vă puteți delecta cu un articol din Evenimentul Zilei – „Mic-dejunul obezilor: generația furajată cu cereale 365 de zile pe an. Vedeți câte glucide sunt într-o cutie.”.

Ce ușor e să slăbești

Lăsând deoparte alte aspecte precum cel al mișcării (bine subliniat de oama de tinichea), sunt nenumărați oameni care se chinuie să slăbească și nu reușesc, deși țin cure peste cure. Pe lângă faptul că multe din ele sunt fundamentate pe principii greșite gen „fără grăsime”, altele sunt de-a dreptul periculoase pentru sănătate. Îmi vine acum în minte dieta bazată pe proteine, în care se mănâncă proteine din greu în ideea că ele nu îngrașă. Într-adevăr 1 gram de proteină are doar 4 calorii spre deosebire de grăsime care are 9, numai că excesul duce la creșterea cantității de uree și suprasolicitarea rinichilor.

Dincolo de slăbire

Dacă toate chestiile de mai sus vi se par de bun simț, cum se face că de-a lungul istoriei oamenii au suferit de scorbut, beri-beri și pelagra? Pentru cei care nu știu acestea sunt niște boli cauzate de lipsa vitaminelor C, B1, respectiv B3. Scorbutul a făcut ani buni ravagii printre marinarii care stăteau prea mult pe mare fără a avea hrană corespunzătoare, dar nici exploratorii polari n-au fost scutiți de el. Beri-beri nenorocea asiaticii care se bazau prea mult pe orezul alb decorticat. Pelagra era cauzată de consumul de porumb netratat corespunzător cu o soluție alcalină. Sigur că azi ne permitem să râdem de cât de fraieri erau ăia, dar asta se datorează explicației oferite de…? Nutriție, doamnelor și domnilor. Degeaba a avut săracul exploratorul Robert Falcon Scott bun simț cât cuprinde dacă nu a avut acces la informațiile pe care le avem noi astăzi.

Apropo, poți mânca lămâi până-ți vine rău, dar întrucât vitamina C este hidrosolubilă, excesul va fi eliminat destul de repede prin excreție, deci nici vorbă să-ți poți face rezerve. Așa că după cum declara Andreea Esca, mai bine mănânci o prăjitură decât să devii o acritură🙂

Va urma… poate

Note de subsol

  1. ^

    The present studies were performed in young, rapidly growing mice. GTE decreased bone size in part by decreasing bone length. In humans, lifestyle factors (e.g. physical activity and diet) are more likely to influence bone size prior to skeletal maturation than later in life (39). As a result, heavy green tea consumption during growth has the potential to irreversibly reduce peak bone mass.

    A low peak bone mass predisposes individuals to osteoporosis, a disease that contributes to over 2 million fractures annually in the United States alone (40). The acquisition of bone mass occurs primarily during childhood and the decade following puberty and is tightly coupled to energy metabolism. Anorexia is associated with a low bone mass and increased fracture risk, whereas obesity is associated with high bone mass and reduced fracture risk (8,9).

Bibliografie

  1. Scott and Scurvy

Mircea e în tot și în toate

O mică precizare: am început să scriu acest articol sâmbătă noapte.

Înainte de toate fundalul sonor. La semnalul următor apăsați butonul play. Bip!

Ce să scriu, ce să scriu? Îmi trec prin cap tot felul de idei, dar niciuna nu îmi pare suficient de bună încât să o dezvolt sub forma unui articol. Asta deși Ukavra mi-a dat un vot de încurajare spunând că scrisul necesită exercițiu. Aș face bine să n-o supăr, că e periculoasă, iar eu vreau să prind ziua în care karma mea nu va mai fi negativă.

După cum sugerează și titlul, una din ideile alea e faptul că Mircea e omniprezent. El citește tot Internetul românesc de dinainte ca Al Gore să-l inventeze. Așa se explică cum el introduce atâtea articole pe fain, de exemplu „Adevărul despre presa scrisă din România”. Faptele prezentate nu sunt la fel de senzaționale ca emisiunile lui Dan Diaconescu, dar asta nu transformă articolul cu pricina într-unul prost, ba din contra. Unde mai pui că autorul a lucrat în branșă, deci se poate presupune că știe despre ce vorbește. În fine, e un articol pe care-l recomand și pe care l-am și votat pe fain. Iar cum fain are un sistem de comentarii pe marginea articolelor, nu m-am sfiit nici să comentez. Pe lângă subiect ca de obicei. Și uite așa am aflat eu că românii sunt duplicitari și că dragostea se consumă în pat. Până la romantismul cartofilor prăjiți n-a fost distanță decât de un click și niște taste.

De aici s-a iscat o întreagă avalanșă de comentarii sub forma unui flirt. Replicile curgeau una după alta și nimic nu părea să stea în calea unei partide de sex sălbatic care să distrugă patul din temelii. I-am propus să mâncăm niște cartofi prăjiți și o friptură, dar ea a spus că astea nu-s romantice și că vrea flori sau vin. I-am sugerat să mâncăm niște flori în schimb. În felul ăsta împușcam doi iepuri dintr-o lovitură. Îi aduceam niște flori (ce poate fi mai romantic?) și aveam și ce să mâncăm. Florile sunt o mâncare ușoară care nu-ți taie cheful de sex după masă. E drept că în felul ăsta dacă voiam să mai rupem patul ăla trebuia să compensăm lipsa masei prin viteză, dar ce nu face omul pentru o partidă de sex reușită? Iar dacă mâncarea nu ieșea bună, se lăsa și cu o bătaie pe cinste ceea ce nu e neapărat un lucru rău că omul se mai și satură de atâta bine. Să vedem totuși ce aveam de mâncare. Aveam, citez, „un plic de supă instant, 3 beri, o jumate de ardei gras”. Văzând eu asemenea criză alimentară mai ceva ca în Africa și dorind să fiu cavaler, i-am propus să vin cu niște flori ca să nu ne luăm la întrecere cu somalezii. Numai că ea având inima de tinichea, mi-a zis să vin sătul și că nu împarte nicio bere cu mine. Of, cât egoism poate exista pe lumea asta.

Noroc că între timp s-a întrezărit o speranță. În timp ce eu o țineam în sus și în jos cu mâncarea, alții se ocupau de lucruri mai spirituale, cum ar fi blogrollul. Așa am aflat eu că dragostea vieții nopții mele de vineri nu voia să-l includă pe Mircea Popescu în blogrollul ei deoarece accesul la articolele de pe Trilema nu este în întregime liber. Dat fiind de câte ori am protestat vehement împotriva acestui lucru, nimic nu putea să mă bucure mai tare decât să văd încă un camarad în lupta împotriva creditelor de pe Trilema. Cum noaptea era una foarte generoasă, Mircea dând 1000 de karma în stânga și în dreapta, nu am putut să strig și eu decât „+1000” în locul tradiționalului „+1”. Imediat am fost acuzat că încerc s-o prostesc pe fată să-mi dea cartofi prăjiți contra karma, de ziceai că făceam parte din programul petrol contra hrană. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. După cum spune și titlul, Mircea nu s-a putut abține să nu intervină și să-mi pună bețe în roate. De parcă nu-mi ajungea că mor de foame, mai trebuia să-mi pună cineva și piedică. Probabil s-a gândit că durerea căzăturii o să mă facă să uit de foame. Cine știe, nu mai el poate ști, că doar el le știe pe toate și el e izvorul tuturor lucrurilor. Hai poate mai puțin zoso, Arhi și visurat, deși sunt sigur că și ăia sunt de fapt blogări plătiți să-i aducă lui trafic prin scandalurile create. Doar Orlando nu e plătit de el că-l plătește Sârbu suficient.

Revenind însă la vrăjeala de vineri seara, i-am explicat fetei că gestul meu de a-i oferi o muie a fost sincer, dar ce folos? Nu doar că a insistat că n-o să-mi dea cartofi prăjiți, ba culmea m-a și acuzat că vroiam s-o bat, deși bătaia nu era obligatoriu inclusă. Cum să mai ai încredere în cineva după asemenea acuzații? Spuneți și voi. Iar Mircea la fel ca și mai înainte, iarăși a început să-mi bage bețe în roate și îi tot șoptea să n-asculte de haterii geloși pe cartofii ei pai. Pe deasupra se mai și lăuda că pe el îl bagă lumea în blogroll, deși el n-are așa ceva. Eu cred că de fapt el nici măcar n-are habar ce-i aia că dacă avea, își făcea și el unul. Oricum nu blogrollul e important aici, ci acei cartofi prăjiți. Cum poate să fie cineva gelos pe niște cartofi mă depășea și atunci și mă depășește și acum. Pesemne c-o fi avut în cap ceva de genul ăsta:

Trebuie să recunosc că nu mi-am dorit niciodată să fiu un cartof pai, ci doar pisoi. Unde mai pui că acei cartofi nici măcar nu existau. Ăsta-i caz demn de Cartea Recordurilor. Primul om gelos pe un cartof pai care nu există. Dacă știe cineva cum pot aplica pentru acest record îl rog să mă îndrume și pe mine. Având în vedere că anul ăsta Oprescu n-a mai doborât vreun record, bănuiesc că i-ar prinde bine. Cert e că eu l-am trimis de atunci pe Mircea să ne facă o pizza și nici până în ziua de azi n-a terminat-o. O fi și ăsta vreun record.

În clipa asta ați fi tentați să credeți că atacat fiind din toată părțile eram la pământ. Nu mi se dăduseră cartofi pai, fusesem acuzat de vrăjitorie, de gelozie și făcut și bad seed [1] pentru că mănânc junk food. Miracolul însă nu s-a lăsat așteptat și faptul că am reținut exact ce mai era de mâncare a fost luat ca o dovadă de, citez, dragoste adevărată! Cum să nu ți se umfle inima de bucurie la auzul acestor vorbe? Simplu, dacă ești obișnuit cu tot felul de gogoși și nu doar cu cartofi pai. Apoi dacă-i junk food, să fie junk food până la capăt. Așa că în sinceritatea mea, i-am spus domniței că n-avea cum să fie dragoste, ci doar un simplu copy&paste. Cum aș putea iubi o persoană care nu doar că nu îmi oferă nici măcar un cartof pai (lucru scuzabil dat fiind că nu erau pe stoc), ci mai și bea mai mult de jumătate din bere? Chiar sunt curios. Unii vor spune că am greșit și că politica internă trebuie să fie diferită de cea externă, dar eu nu pot face așa ceva. Cum să fiu om cu alții care nu sunt oameni, fie ei și de tinichea? Nu pot, chit că asta înseamnă să fiu catalogat drept porc. Se pune totuși întrebarea: merita fata mai mult sau ba? Am întrebat-o și în loc să primesc fie și un răspuns banal de genul „pentru că sunt mai frumoasă ca Mircea Popescu și zoso la un loc”, m-am pomenit că sunt trecut pe minus. Cred că e inutil să menționez că stomacul meu era deja pe minus de la cartofii și berea aia.

Credeați că ați scăpat de Mircea? Neah, iarăși a sărit ca săgeata din arc și a început să-mi țină prelegeri despre cât de finuț sunt și că până și instrumentarul agricol are mai multe șanse ca mine. Plus cireașa de pe tort că fără supravegherea sa, distrug totul. Fata văzându-l atât de hater, a prins și ea curaj și m-a trimis la școli înalte. Care școli înalte vin eu și întreb. Ultima oară când am fost la școala lui Mircea Popescu, s-a lăsat cu două rateuri: unu și doi. Nu e mult mai la îndemână dacă bea ea o bere? Se pare că nu.

Cu ce începusem articolul? A, da, că Mircea Popescu e în toate. Ei bine, nu e chiar în toate după cum aveam să descopăr a doua zi. De aici și blogrollul de rigoare.


Fundal sonor a fost recomandat de Oamadetinichea.

P.S. Undeva e o dublă negație pe care o dedic lui lexy229. Mulțumesc Dianei Coman că mi-a atras atenția.

P.P.S. Dacă n-ar fi proză, s-ar putea crede că m-am înscris la concursul de poezie „Despre-un baiat și-o fata”.

P.P.P.S. Întrucât Manowar și-a închis blogul, am renunțat cel puțin pentru moment la blogroll. Blogrollul de la momentul publicării articolului era: