Textul următor s-a vrut inițial un comentariu la articolul oamei de tinichea „Grăsimea și oama contemporană sau ceaiul verde ca desert”, dar din varii motive, m-am hotărât să-l public aici. L-am citit, am râs la unele glume, dar cum râsul îngrașă, mi-am zis că e cazul să vedem lucrurile și într-un mod mai serios.
Ce e nutriția?
Deși mulți asociază nutriția doar cu slăbitul, ea e mai mult de atât. De altfel pentru a slăbi mai sunt și alte metode cum ar fi tăiatul unui picior (cea mai rapidă cale de a slăbi cu câteva kilograme). Ce e totuși nutriția? Conform dicționarului este totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Asta înseamnă că indiferent dacă vrem sau nu să slăbim, atunci când mâncăm avem de-a face cu nutriția. De asemenea înseamnă că practic face parte din medicină și se supune acelorași rigori științifice. Orice teorie trebuie confirmată printr-un experiment adecvat și ar trebui să ne ofere și niște explicații. Garantează asta succesul deplin? Nu.
Medicina per ansamblu e plină de tot felul de rateuri care astăzi ni se par ilare, dar care demonstrează evoluția continuă a diverselor teorii. Știați de exemplu că mercurul era folosit pe post de tratament pentru sifilis, deși acum știm cât e de toxic? Probabil că singurul său beneficiu era că te omora în locul sifilisului (momentan n-am reușit să aflu cum de s-a ajuns taman la mercur). Alt tratament exotic, dar de data asta mult mai bun a fost îmbolnăvirea intenționată cu malarie. Principiul său de funcționare era creșterea temperaturii corpului, iar malaria era apoi tratată cu medicamentele disponibile pe vremea aceea (chinină). De remarcat că pentru acest tratament s-a luat premiul Nobel.
Ceaiul de la ora 5
De ceva vreme e la modă să bei ceai verde pentru a slăbi. Asta până când apare o altă știre care spune că dăunează oaselor. Ce să facem acum, să vomăm tot ceaiul verde de frică să nu murim? Nici vorbă, citim mai întâi cu mai multă atenție studiul (original) cu pricina. Primul lucru care trebuie să ne atragă atenția e faptul că a fost efectuat pe șoareci aflați în creștere și nu pe oameni adulți. Între oameni și șoareci există diverse asemănări, dar tot mai concludent e un studiu pe oameni. Al doilea aspect care trebuie luat în considerare e cel cantitativ. Dieta de 6 săptămâni conținea extract de ceai verde de 1% și 2%. Extractul de ceai verde de 1% este echivalent cu aproximativ 7 porții de ceai (1 porție = 120 ml), cantitatea consumată în mod obișnuit de japonezi. Pentru 2% ar trebui să bem un pic peste litru și jumătate în condițiile în care mulți dintre noi de-abia că ne atingem „norma” de 2 litri de lichide. În privința efectelor secundare, s-a observat că cei hrăniți cu ceai verde au avut oasele mai mici și densitatea volumetrică minerală mai mică. Totuși extractul de ceai nu a afectat adevărata densitate minerală, ceea ce sugerează că nu are un efect de demineralizare.
Prin urmare eu zic că putem bea liniștiți ceai verde în continuare, cu excepția cazului în care facem exces. Care exces ce e destul de bine definit în studiul respectiv și nu e lăsat la voia întâmplării sau bunului simț. De altfel renunțând la ceaiul verde, riscăm să pierdem o parte din beneficiile cu care este asociat – prevenția cancerului și a bolilor cardiovasculare. Cei care ar trebui să fie însă precauți sunt copiii deoarece oasele lor se află în creștere [1].
Du-te la un medic
Cică dacă ai o problemă mergi la medic și nu la vraci. Într-adevăr prin diverse țări oricine se poate autointitula nutriționist, doar titulatura de dietetician având anumite restricții. Asta nu înseamnă totuși că nu există medici incompetenți sau mânați de diverse interese ori oameni necertificați, dar foarte competenți. Pentru cei aflați în cautarea halatelor albe, îmi vin acum în minte doamna doctor Mihaela Bilic și domnul doctor Virgiliu Stroescu. Cel din urmă nu știu dacă e specializat în nutriție, am impresia că e taman în endocrinologie (o altă ramură medicală menționată de oamă). Îi puteți vedea pe amândoi în acțiune în emisiunea „Sub semnul întrebării” de pe 29 decembrie 2011. Și o știre de ultimă oră. Am aflat că în luna femeii Medas vine cu o ofertă specială: „Consultație Profesor Universitar plus dietă personalizată slăbire de la dietetician specialist 50% reducere”. Iată că există și medici care se ocupă de „cretinătatea” asta. Blasfemie! Ardeți-i pe rug!
Sfaturi bune, sfaturi proaste
Cât de buni sunt nutriționiștii ăștia? Oama declara sus și tare că toți spun doar lucruri de bun simț și că singura excepție a fost unul care recomandat ouă de prepeliță până a dat pacientul în hepatită. Eu sunt mai nesimțit de felul meu, dar am auzit și eu cum că ouăle astea cad greu la ficat și n-ar trebui să le mâncăm seara. Chiar că-s nesimțit din moment ce am mâncat astă vară și toamnă și 6-7 pe săptămână și n-am avut nimic. Culmea tupeului e că într-o noapte am mâncat 3 și tot mi-a fost bine. De asemenea analizele de la LDL, HDL și trigliceride au ieșit bune. Mai știu de oameni care au consumat și 20 de ouă pe săptămână și n-au avut nimic, ba din contră. Câtă nesimțire! Să mănânci atâtea ouă cu lunile și să n-ai nimic.
Tare aș vrea să aflu modalitatea prin care acele ouă au dat hepatită. Una din posibilități ar fi o infecție cu Salmonella, ce poate fi însă prevenită prin tratament termic la peste 75 ℃. Că tot veni vorba de gătit, e o mare diferență între ouăle bine prăjite în ulei sau teflon și ouăle fierte moi. De calitatea materiei prime nu mai vorbesc. Una e oul de la o găină crescută în libertate și care are acces la iarbă și râme și alta oul de la o prepeliță crescută în penitenciar și hrănită exclusiv cu cereale. Acum nu știu dacă nutriționistul ăla a prezentat sau nu aspectele astea, dar asta nu înseamnă că toți sunt varză. Nu mai vorbesc de faptul că unul competent te pune să-ți faci mai întâi niște analize și că numeroase sfaturi pleacă de la premiza că sunt aplicate de oameni sănătoși. Doar n-o să țină un diabetic un regim cu 4 kg de mere pe zi.
Dacă ar fi să dau un exemplu de sfat prost dat de numeroși nutriționiști acesta ar fi cel legat de consumul cerealelor integrale în defavoare altor alimente, dar despre ele cu altă ocazie. Până atunci vă puteți delecta cu un articol din Evenimentul Zilei – „Mic-dejunul obezilor: generația furajată cu cereale 365 de zile pe an. Vedeți câte glucide sunt într-o cutie.”.
Ce ușor e să slăbești
Lăsând deoparte alte aspecte precum cel al mișcării (bine subliniat de oama de tinichea), sunt nenumărați oameni care se chinuie să slăbească și nu reușesc, deși țin cure peste cure. Pe lângă faptul că multe din ele sunt fundamentate pe principii greșite gen „fără grăsime”, altele sunt de-a dreptul periculoase pentru sănătate. Îmi vine acum în minte dieta bazată pe proteine, în care se mănâncă proteine din greu în ideea că ele nu îngrașă. Într-adevăr 1 gram de proteină are doar 4 calorii spre deosebire de grăsime care are 9, numai că excesul duce la creșterea cantității de uree și suprasolicitarea rinichilor.
Dincolo de slăbire
Dacă toate chestiile de mai sus vi se par de bun simț, cum se face că de-a lungul istoriei oamenii au suferit de scorbut, beri-beri și pelagra? Pentru cei care nu știu acestea sunt niște boli cauzate de lipsa vitaminelor C, B1, respectiv B3. Scorbutul a făcut ani buni ravagii printre marinarii care stăteau prea mult pe mare fără a avea hrană corespunzătoare, dar nici exploratorii polari n-au fost scutiți de el. Beri-beri nenorocea asiaticii care se bazau prea mult pe orezul alb decorticat. Pelagra era cauzată de consumul de porumb netratat corespunzător cu o soluție alcalină. Sigur că azi ne permitem să râdem de cât de fraieri erau ăia, dar asta se datorează explicației oferite de…? Nutriție, doamnelor și domnilor. Degeaba a avut săracul exploratorul Robert Falcon Scott bun simț cât cuprinde dacă nu a avut acces la informațiile pe care le avem noi astăzi.
Apropo, poți mânca lămâi până-ți vine rău, dar întrucât vitamina C este hidrosolubilă, excesul va fi eliminat destul de repede prin excreție, deci nici vorbă să-ți poți face rezerve. Așa că după cum declara Andreea Esca, mai bine mănânci o prăjitură decât să devii o acritură 🙂
Va urma… poate
Note de subsol
- ^
The present studies were performed in young, rapidly growing mice. GTE decreased bone size in part by decreasing bone length. In humans, lifestyle factors (e.g. physical activity and diet) are more likely to influence bone size prior to skeletal maturation than later in life (39). As a result, heavy green tea consumption during growth has the potential to irreversibly reduce peak bone mass.
A low peak bone mass predisposes individuals to osteoporosis, a disease that contributes to over 2 million fractures annually in the United States alone (40). The acquisition of bone mass occurs primarily during childhood and the decade following puberty and is tightly coupled to energy metabolism. Anorexia is associated with a low bone mass and increased fracture risk, whereas obesity is associated with high bone mass and reduced fracture risk (8,9).
Bibliografie
- Scott and Scurvy
))
Peltea de vorbe 